Aikido

Un stil pentru care am un mare respect, este Aikido, pe care nu am avut ocazia să-l practic decât la un antrenament “ad-hoc” oferit de un coleg cu specializare şi în acest stil. Am lucrat împreună şi, după cum puteţi bănui, am fost mai mult pe jos decât în două picioare. A fost o experienţă deosebită însă, drept pentru care vă propun să aflăm ceva mai multe despre Aikido.

“Tatăl” acestui stil este Morihei Ueshiba, denumit de către discipolii săi Osensei. Ueshiba a construit Aikido ca o sumă a tehnicilor de arte marţiale pe care le-a acumulat, ideile sale despre pace şi elemente religioase. Stilul a fost dezvoltat preponderent între anii ’20-’30. Dacă este să căutăm un stil din care s-ar fi inspirat, putem numi Daito-Ryu Aiki-Jujutsu, studiat alături de Takeda Sokaku.

Pe lângă celebrele tehnici de braţ şi prizele care fac Aikido celebru, Ueshiba a încorporat şi arme.

Asocierea cu Daito-Ryu şi Takeda Sokaku a funcţionat pînă în 1937, Osensei distanţându-se apoi de această influenţă şi numindu-şi stilul “Aiki Budo”. Nu se ştie când a început să o numească Akido, cert este că în 1942 numele era deja oficial.

După plecarea din Hokkaido, în 1919, Ueshiba a fost puternic influenţat de Onisaburo Deguchi, liderul spiritual al religiei Omoto-Kyo (o mişcare neo-Shinto), influenţă ce s-a resimţit şi în ideile sale în ceea ce priveşte artele marţiale, de a oferi dragoste şi compasiune chiar şi celor care doresc să-i rănească pe alţii. Aikido este deci unul dintre puţinele stiluri care caută să redirecteze agresiunea în mod inofensiv.

Aikido a pătruns prima dată în Franţa, în 1951, când Minoru Mochizuki i-a învăţat aceste tehnici pe practicanţii de Judo. Au urmat câteva state din SUA la 2 ani distanţă.  Marea Britanie a făcut “cunoştinţă” cu stilul în 1955, urmată de Italia (1964) şi Germania (1965).

Stilul a fost făcut celebru la Hollywood prin filmele lui Steven Seagal, prin anii ’90.

Aikido este un stil “paşnic”, ce se bazează pe inerţia adversarului pentru a deflecta un atac. Spre deosebire de stilurile ce se bazează pe lovituri de picioare şi de pumni, Aikido merge pe ideea de a controla adversarul, imediat ce şi-a iniţiat atacul. Acesta este blocat şi preluat de către aikidoka, care urmăreşte să neutralizeze atacul într-un mod cât mai inofensiv.

Antrenamentele se desfăşoară în general în perechi, partenerii aplicând atât tehnici de atac cât şi cele de apărare. Se pune o mare importanţă şi pe studierea căderilor, în condiţiile în care de multe ori atacatorul va ajunge să se rostogolească la sol mai mult sau mai puţin voluntar.

Ca orice alt stil tradiţional, Aikido necesită ani de muncă pentru a fi stăpânit, dar este un stil absolut fascinant, ce încă păstrează mult din farmecul de odinioară.

Despre dojo

În viaţa de zi cu zi Dojo este de fapt Ramona Iftode, femeie, peste 30 de ani, practicant de arte marţiale din 2001 şi deţinătorul acestui proiect. Când nu administrează Dojo.ro, Ramona lucrează ca web designer la firma ei (Dojo Design), scrie pe bloguri şi călătoreşte.

Citeste toate articolele scrise dojo →